Această tanti suferă de un gen de anxietate: respiră superficial, gesticulează nervos. Paradoxal, subiectul ei e tocmai anxietatea în alimentație.
Doamna se limitează la a descrie ce se întâmplă pe piață sau în societatea modernă, fără să vină cu nicio idee proprie.
Simona Niculescu sau metehnele Franței
Simona Niculescu a venit cu meteahna legalismului franțuzesc. Adică orice demers în interes pur egoist să fie făcut prin cereri oficiale și procese în instanță. Dânsa ar fi nepoată a constructorului căilor ferate române, dar și-a pus un obiectiv extrem de mărunt înainte: să-i asfalteze primarul drumul din fața porții. Ceea ce nu s-a realizat, în ciuda sentințelor definitive și irevocabile pe care le-a obținut.
Cine a trăit în Franța știe că, adeseori, dacă faci ca străin o reclamație către o companie oarecare, ți se răspunde în doi peri: "Dacă nu-ți convine, du-te la concurență" sau, și mai și, "du-te înapoi la tine în țară!"
Același îndemn i l-am adresa și noi acestei doamne care s-ar putea întoarce bine-mersi în Franța, unde a trăit 30 de ani, fără să-i pară cuiva rău după dânsa. Nu pentru că n-ar avea dreptate, să spunem, din punct de vedere legal. Ci pentru că alege să-și investească ani din viață pentru un țel mărunt, asfaltarea unui drum sau plata de către primărie a unui 4x4 care s-o ducă până la poartă, în loc să-și pună abilitățile pe care le are în slujba oamenilor, făcând ceva de care să beneficieze cu adevărat nu doar fundul ei egocentrist.
Cine a trăit în Franța știe că, adeseori, dacă faci ca străin o reclamație către o companie oarecare, ți se răspunde în doi peri: "Dacă nu-ți convine, du-te la concurență" sau, și mai și, "du-te înapoi la tine în țară!"
Același îndemn i l-am adresa și noi acestei doamne care s-ar putea întoarce bine-mersi în Franța, unde a trăit 30 de ani, fără să-i pară cuiva rău după dânsa. Nu pentru că n-ar avea dreptate, să spunem, din punct de vedere legal. Ci pentru că alege să-și investească ani din viață pentru un țel mărunt, asfaltarea unui drum sau plata de către primărie a unui 4x4 care s-o ducă până la poartă, în loc să-și pună abilitățile pe care le are în slujba oamenilor, făcând ceva de care să beneficieze cu adevărat nu doar fundul ei egocentrist.